Oglinda

Vouă,ca oameni va fost menit
Să suferiţi la nesfârşit,
Ne doare sufletul,ne'a fost clintit,
Între viată şi moarte ne-am rătăcit.
Dar încă nu s-a sfârsit.


Înotăm printre atâtea probleme reale;
Şi ne înecăm intre celea mintale
Ne taie usor orice răsuflare
Este dureros şi încă ce ne doare.
Cele mai crunte boli fiind cele spirituale.


Trăind viaţa şi asteptând moartea
Dintre toate,căutând doar dragostea;
Părăsind urâtul,captivitatea,
Alungând dependenţa,nocivitatea
În spre norul pe care va pluti chemarea.


..................................................................


Trezindu-mă pe o bancă într-un parc pustiu,
Înconjurat de acel nor cenuşiu;
În jurul nucleului nu e nimeni,e pustiu,
Pictura somnului meu fiind pictat cu glasiu.
Fiind în coma vieţii mele,să mă trezesc?Nu ştiu.