Draga mea

Cu sute de flori albe
Te așteptam draga mea,
Printre siluete slabe,
Umbra te părăsea.

O dimineaţă tristă,
Părul negru,ochii goi.
Curg lacrimi în batistă
Și pe obraji şuvoi.

Îngerii nu au gând
A te întoarce vreodată.
Ai plecat prea curând
De ce mi-ai fost luată?

Acum lacrimi ţin de sete,
Doru'n inimă se leagă.
Suspinu-l mă hrăneste
Intoarcete la mine,dragă.

În curând,albe petale
Se vor legăna în aer
De-asupra hainelor tale
Şi a morţii giuvaer.

Moartea este un vis
Ce mângâie când va veni,
Unde ești tu e paradis;
Iubirea ta ami cuveni.

Vino,în ultima clipă,
Tu,spirit singur şi pierdut.
Înger cu o singură aripă,
Încă un ultim sărut.

Lumânăriile ard si plâng;
Sub copacii înfloriţi
Ochii de dor se frâng
Draga mea,să nu mă uiţi.