Colțul din glob

 
 Mă caut printre obiecte și-n ale lor umbre
 Cu mâinile reci,cu privirea-mi tulbure
 Alunecând palid printre ele... atingându-le;
 Mă pierd mecanic în a orașului nebule.
 
 De pe a cerului cearcăne se scurg lacrimi
 Și cad mai adânc în amintiri și patimi;
 Afară plouă,îmi plouă în suflet și mă clatin
 Când la geam mai bate câte un paltin.
 
 Cadaveric,stau și vorbesc pereților de lut:
 "Visele apar din frică și frica din trecut,
 Soarele răsare pentru a merge la amurg."
 Pe cafeniul perețiilor lacrimi se scurg.
 
 Pe înserate îmi aprind,încet,o lumânare
 Și rup lent un buchet de flori... pare
 Odată cu simțirile ce-mi arătase fericirea;
 În timp ce nu iubesc,pierd nemurirea.
 
 Inima-mi tristă,un diapir paralizat în piatră,
 Ascultă cum cântă ploaia la fereastră,
 Scaldata-n picături reci,ce tot cad amarnic;
 Al lunii chip serafic îl caut zadarnic.
 
 .........................................................
 
 Noaptea pleacă și eu cad răpus de nori
 Incautarea fericirii,condus de zori
 Spre un alt apus,spre alt gând ascuns
 În drumul spre al fericirii răspuns.