Albastrul orb

Mă uit în ochii tăi ca în al zilei senin,

Înconjuraţi de raze ce sclipesc divin

Şi plutesc afabil purtat de vânt,

Plin de sentiment şi fără cuvânt.

Violent,în al pasiunii iezer mă scufund;

Recit elogiu către al tău adânc fără fund

Şi tot cântând către al tău ascuns

Nu găsesc ecou şi nici răspuns.

Ochii ți se sting abitir ca la apus de astre,
Sunt goi,se ofilesc ca două flori albastre;
Când mă ocolesc,când privesc prin mine...
Când ar fi iubit pe orișicine.

Mă uit în ochii tăi ca în al nopţii senin

Înconjuraţi de stele ce sclipesc opalin

Şi plutesc emfatic purtat de vânt

În lunga cădere spre pământ.